Aceştia au stabilit de când se afla acolo. Dar a devenit un mister când n-au mai fost siguri că e un câine.^[sursa]

Cercetătorii ruşi au găsit puiul în apropiere de Yakutsk, un oraş din estul Siberiei.

Nasul, blana şi dinţii s-au păstrat aproape perfect.

Ce spun testele despre acest câine îngheţat de 18.000 de ani

Testele ADN-ului din oasele coastelor realizate de experţii Centrului Suedez de Peloogenetică au confirmat faptul că acest câine îngheţat de 18.000 de ani este autentic.

Însă experţii n-au putut stabili dacă e un pui de câine sau de lup.

De regulă „diferenţa este uşor de făcut”, spune David Stanton, unul dintre cercetătorii care l-au analizat.

Recomandat: Fata care a stat îngheţată 500 de ani este conservată perfect

„Am obţinut deja o mulţime de date în legătură cu el. Cu asemenea informaţii la dispoziţie, n-ar fi trebuit să nu putem face diferenţa între un pui de lup şi unul de câine. Faptul că nu putem ar putea însemna că face parte dintr-o populaţie din care provin ambii, el fiind strămoşul lor”, a explicat el.

Expertul a vorbit despre perioada în care a trăit puiul – una „foarte interesantă din punctul de vedere al evoluţiei lupilor şi câinilor”.

„Nu ştim când au fost domesticiţi câinii. Acea perioadă ar fi putut să fie începutul. E interesant pentru noi să aflăm dacă puiul este un câine sau un lup. Sau, dacă nu cumva, este jumătate lup, jumătate câine”, consideră omul de ştiinţă.

Citeşte şi: Cancer la câini – 10 semne prevestitoare ale bolii, pe care trebuie să le ştii

Teste mai amănunţite ar putea aduce mai multe informaţii despre acea perioadă.

Un studiu publicat în 2017 în Nature Comunication a arătat că câinii moderni au fost domesticiţi dintr-o populaţie unică de lupi.

Acest lucru s-ar fi întâmplat acum între 20.000 şi 40.000 de ani.

Însă un studiu al cercetătorilor de la Oxford a lansat ipoteza că acei câini au fost domesticiţi din două populaţii de lupi. Una din Asia, a doua din Europa. 

The post Un pui de câine îngheţat de 18.000 de ani, a fost descoperit de cercetători appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Câinii sunt animale sensibile şi empatice.

Când suntem fericiţi, ne sunt alături, dând din coadă şi împărtăşindu-ne starea, iar la momente de tristeţe suferă împreună cu noi.

Totuşi, dacă în cazul stăpânului, emoţiile puternice pot declanşa plânsul, nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul patrupezilor.

Specialiştii au stabilit că deşi câinii lăcrimează, nu o fac pe fond emoţional, ci din cauza unor probleme care necesită o vizită la medicul veterinar.

De ce plâng câinii?

Vă prezentăm mai jos câteva dintre aceste probleme, conform lui Cesar Millan, celebrul dresor şi specialist în comportament canin.^[sursa]

Alergii

Aşa cum se întâmplă şi în cazul oamenilor, în cazul alergiilor oculare, ochiul lăcrimează abundent.

Prietenii noştri patrupezi pot fi alergici la o serie de lucruri, de la polen şi praf, la fum ori alimente.

Din cauza excesului de secreţie lacrimală, lacrimile se scurg de-a lungul feţei, cauzând o pată ruginie, uşor de observat în special la câinii cu blana deschisă la culoare.

Canale lacrimale blocate

În cazul obturării canalelor lacrimale ale patrupedului, lacrimile încep să curgă din ochii acestuia.

Acespre proces se numeşte epifora; vei şti că animăluţul tău se confruntă cu o astfel de problemă dacă zona din jurul ochilor este umedă.

• Citeşte şi: Cancerul la câini. Simptome şi tratament

Infecţii

Dacă în loc să fie limpezi, lacrimile câinelui sunt gălbui ori vâscoase, poate fi un semn că animalul se confruntă cu o infecţie a ochilor.

În acest caz, este obligatoriu să faceţi o vizită la cabinetul veterinar pentru tratament adecvat.

Leziuni oculare

O joacă mai agresivă cu un alt câine ori cu o pisică, poate provoca lezarea epiteliului corneean.

Corneea poate fi zgâriată sau tăiată prin contactul cu praful, nisipul ori aşchiile de lemn.

The post De ce plâng câinii. Explicaţiile dresorului canin Cesar Milan appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Suntem atât de încrezători în mirosul câinilor, încât aceştia au ajuns să primească misiuni extrem de dificile şi importante.

Mirosul câinilor este utilizat de autorităţi (poliţie, armată) pentru a identifica narcotice sau substanţe periculoase.

De asemenea, se încearcă utilizarea mirosului fin al căinilor şi în medicină, pentru identificarea timpurie a unor boli grave, precum cancerul.

De ce au câinii mirosul dezvoltat?

Un câine poate distinge circa 2 milioane de mirosuri.

El poate face o diferenţiere clară a mirosurilor şi este capabil să şi le aminteasca. Mai mult, căţeii reţin senzaţiile olfactive pe care le-au experimentat în trecut.

La câine, aerul întră în contact cu circa 250-300 milioane de receptori olfactivi, iar la om cu doar aproximativ 6-20 milioane de astfel de receptori.

Cortexul olfactiv canin ocupă 12,5 % din toată masa creierului şi procesează informaţiile ce ţin de mirosuri, la om însă suprafaţa ocupată este de circa 1%.

Câinii au un al doilea „nas” care le amplifică simţul olfactiv.

În spatele nasului umed pe care îl îndrăgim cu toţii, se află un organ denumit organul vomeronazal sau Organul lui Jacobsen.

Acesta este un organ auxiliar al simțului olfactiv. Se găseşte în spatele canalului nasului, iar funcţia sa este de a analiza feromonii şi alte tipuri de compuşi.

Cu ajutorul acestui organ, căţeii pot detecta diferite tipuri de cancer, însă acest mod de a face medicină este abia la început.

Cercetătorii spun că şi oamenii preistorici se foloseau de acest organ pentru a localiza partenerii de împerechere atunci când comunicarea nu era încă posibilă. În prezent, acest organ nu este funcţional la oameni.

The post De ce au câinii mirosul atât de dezvoltat? Au un al doilea „nas” appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.