Suntem atât de încrezători în mirosul câinilor, încât aceştia au ajuns să primească misiuni extrem de dificile şi importante.

Mirosul câinilor este utilizat de autorităţi (poliţie, armată) pentru a identifica narcotice sau substanţe periculoase.

De asemenea, se încearcă utilizarea mirosului fin al căinilor şi în medicină, pentru identificarea timpurie a unor boli grave, precum cancerul.

De ce au câinii mirosul dezvoltat?

Un câine poate distinge circa 2 milioane de mirosuri.

El poate face o diferenţiere clară a mirosurilor şi este capabil să şi le aminteasca. Mai mult, căţeii reţin senzaţiile olfactive pe care le-au experimentat în trecut.

La câine, aerul întră în contact cu circa 250-300 milioane de receptori olfactivi, iar la om cu doar aproximativ 6-20 milioane de astfel de receptori.

Cortexul olfactiv canin ocupă 12,5 % din toată masa creierului şi procesează informaţiile ce ţin de mirosuri, la om însă suprafaţa ocupată este de circa 1%.

Câinii au un al doilea „nas” care le amplifică simţul olfactiv.

În spatele nasului umed pe care îl îndrăgim cu toţii, se află un organ denumit organul vomeronazal sau Organul lui Jacobsen.

Acesta este un organ auxiliar al simțului olfactiv. Se găseşte în spatele canalului nasului, iar funcţia sa este de a analiza feromonii şi alte tipuri de compuşi.

Cu ajutorul acestui organ, căţeii pot detecta diferite tipuri de cancer, însă acest mod de a face medicină este abia la început.

Cercetătorii spun că şi oamenii preistorici se foloseau de acest organ pentru a localiza partenerii de împerechere atunci când comunicarea nu era încă posibilă. În prezent, acest organ nu este funcţional la oameni.

The post De ce au câinii mirosul atât de dezvoltat? Au un al doilea „nas” appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.