Povestea lui Kobe a fost relatată pe Instagram chiar de stăpâna lui, Chanell Bell. Ea a povestit că cu câteva zile înainte de Crăciun, a tot văzut cum Kobe, câinele în vârstă de patru ani, tot sapa într-o groapă din curte. S-a gândit că ceva nu e în regulă, mai ales că înainte cu câteva săptămâni avusese problema cu gazul și cu centrala. Femeia a cumpărat un detector de gaz, a făcut verificări în casă dar nu a găsit nimic neobișnuit.

Cu toate acestea, în 21 decembrie, când l-a văzut pe Kobe că săpa din nou în curte, s-a dus să verifice și acolo și aparatul a detectat scurgerea de gaz.

Kobe, un câine husky a salvat un cartier de la o explozie devastatoare

Echipajele chemate la fața locului au lucrat trei zile pentru a repara conducta. Lucrătorii au spus că o simplă aprindere a luminii ar fi putut duce la o situație devastatoare, iar întreaga casă ar fi putut sări în aer.

„[A fost] cu adevărat, cu adevărat uimitor. Sunt atât de recunoscătoare – recunoscătoare lui Dumnezeu, recunoscătoare lui Kobe. Da, Crăciun fericit tuturor.”, a spus Bell, care a arătat imagini de pe camerele de supraveghere în care se vede cum Kobe săpa în curte, precum și cu echipajele de intervenție care lucrau.

Compania de utilități de gaz din Philadelphia a spus că acum locația este sigură și că va introduce mercaptan în gazul natural pentru a-i da un miros care să îl facă detectabil.

După această întâmplare, povestea lui Kobe s-a viralizat. Oamenii au apreciat inteligența lui și faptul că Chanell Bell a fost atentă la semnalele pe care el le dădea.

„Acest câine a salvat vieți. Dați-i o medalie.”, a scris o persoană, în timp ce alta a sugerat că povestea ar putea fi relatată într-o carte pentru copii, în care Kobe să fie eroul principal. Bell a fost de acord cu sugestia, așa că în 10 ianuarie ea a publicat o carte intitulată Câinele care a salvat casa înainte de Crăciun.

The post Un câine husky a salvat un cartier de la o explozie devastatoare. Povestea lui Kobe a impresionat o lume întreagă appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Bebelușul plin de vânătăi, despre care se crede că avea doar câteva ore, a fost dus la spital pentru tratament în Tripoli, potrivit publicației.

Copilul a fost descris ca fiind într-o stare „gravă, dar stabilă”. Nu se cunosc alte informații despre starea sa de sănătate și despre circumstanțele abandonului său.^[sursa]

Un câine vagabond a salvat o fetiță, impresionând o lume întreagă

Imagini cu presupusul copil rănit au circulat pe rețelele de socializare, multe persoane exprimându-și compasiunea pentru copil.

Autoritățile investighează incidentul, iar fetița va fi plasată într-un orfelinat dacă nimeni nu se oferă să o adopte.

De asemenea, utilizatorii rețelelor de socializare l-au considerat pe câine un erou.

„Câinele are mult mai multă umanitate, bunătate, viclenie și inteligență decât unii mutanți satanici în formă umană”, a scris unul dintre ei.

Ghassan Rifi, un jurnalist din Tripoli, a declarat că bebelușul a fost lăsat într-o zonă nerezidențială unde sunt mulți câini vagabonzi.

„Este posibil ca cel care l-a aruncat să fi vrut să scape de el, lăsând câinii să-l mănânce”. a declarat Rifi, potrivit Arab News. 

Dar, în orice caz, „câinele care l-a luat a fost mai uman decât cel care a abandonat bebelușul”, a mai spus Rifi pe Twitter. 

The post Un câine vagabond a salvat o fetiță nou-născută, care a fost abandonată într-un sac de gunoi appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Poliția din Spania a făcut publică incredibila poveste de supraviețuire după ce a predat câinele cuplului care credea că nu îl va mai vedea niciodată.

Jolie a apărut pe o plajă din Aguilas, în apropiere de orașul Murcia din sud-estul țării, și a fost lăsată poliției locale de către binevoitorii care au găsit-o.

Alertă privind câinele care a căzut peste bord

Ofițerii au descoperit că purta un microcip montat în Danemarca. Poliţiştii au dus patrupedul la un centru de salvare administrat de consiliul local. Acolo au fost alertați de un apel de la o femeie care spunea că fiica unei prietene și-a pierdut câinele de companie în timpul unei furtuni. Aceasta naviga spre Ibiza.

Salvarea miraculoasă a avut un final fericit cu o reuniune între câine, care era de fapt o căţeluşă și stăpânii săi.

Poliția a confirmat faptul că Jolie a înotat „una sau două zile pentru a ajunge pe coastă”.^[sursa]

Jolie a înotat o distanţă uriaşă pentru a ajunge la ţărm

Sunt mai mult de 160 de mile marine între Aguilas, localitate de pe continentul spaniol, și Ibiza, deși nu era clar astăzi unde anume a căzut animalul peste bord.

Un purtător de cuvânt al poliției locale din Aguilas a declarat: „Vinerea trecută, în noaptea de vineri spre sâmbătă, o familie care a fost pe plajă ne-a predat un câine pe care l-au găsit pe plaja Cope din Aguilas. Am descoperit că purta un microcip din Danemarca. Animalul a fost dus la un adăpost și au început activităţile pentru a-i găsi proprietarii.

Între timp, am primit un apel de la o femeie din Cadiz. Aceasta ne-a informat că a primit un telefon de la o prietenă din Statele Unite, care i-a spus despre un incident în care a fost implicată fiica ei. Acea fiică naviga în Marea Mediterană împreună cu soțul ei și câinele Jolie și se îndreptau spre Ibiza. Aceştia au fost prinși într-o furtună care a dus la căderea lui Jolie în mare. Datorită microcipului s-a confirmat că animalul care ajunsese la Aguilas era Jolie. Era același câine care a căzut în mare”.

Proprietarii căţeluşei au primit vestea cea bună și s-au îndreptat spre cel mai apropiat port, care era Calpe, la nord de Benidorm. Câteva ore mai târziu erau în Aguilas, de unde au luat-o pe Jolie.

Putem spune că Jolie este o adevărată supraviețuitoare!

The post Jolie, câinele care a căzut peste bord şi a înotat două zile pentru a ajunge pe uscat appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Această scenă de fericire pură s-a petrecut și în Ucraina, acolo unde Belyi, un husky siberian, a stat cuminte între ruinele locuinţei, care distrusă de bombardamentele rusești. Căţelul şi-a aşteptat stăpânii care au fost nevoiți să îl lase în urmă atunci când au fugit din calea războiului.

Oamenii s-au întors după animăluțul lor, având în suflet speranța că îl vor găsi în viață. Iar acest lucru s-a întâmplat.^[sursa]

Un câine credincios din Ucraina şi-a aşteptat familia între ruinele casei

Familia căţelului a fost nevoită să fugă din Ucraina la începutul războiului, însă a revenit acasă după circa patru luni. Surpriza a fost uriașă când membrii familiei au dat peste Belyi, animalul lor de companie în vârstă de nouă ani, care a stat cuminte în același loc, așteptându-i.

Stăpânii patrupedului au spus că Belyi a rămas singura bucurie lăsată în urmă și regăsită, restul fiind distruse.

„Nu a mai rămas nimic din orașul Hostomel. Ne-am trezit în mijlocul groazei, iar în graba noastră disperată a trebuit să facem o alegere crudă şi l-am lăsat pe Belyi acasă. Este o minune că a supravieţuit fără noi.”, a spus Katerina, stăpâna căţelului.

Imaginea cu Katerina Titova fugind de un atac aerian rusesc de mână cu fiica sa de cinci ani, Tajisia, a făcut înconjurul lumii în luna martie. 

Cele două au scăpat împreună cu soțul ei, Olexandr, în vârstă de 35 de ani, și cu fiul lor, Makar, în vârstă de zece ani. Familia a rămas cu prietenii în Vinnitsia, în centrul-vestul Ucrainei, până când a fost în siguranță să se întoarcă, după ce Rusia și-a retras forțele.

Îmbrățișându-l pe Belyi și hrănindu-l cu un biscuite, Katerina Titova a mărturisit: „Întotdeauna am vrut să ne întoarcem. Este casa noastră. Războiul este departe de a se termina, Putin încă ucide ucraineni nevinovați. Dar vom învinge”.

Familia Titov şi-a găsit casa distrusă. Bunurile lor erau puse în mijlocul case şi arse, iar lucrurile de valoare au fost furate de către invadatorii ruşi.

The post Un câine din Ucraina și-a așteptat familia printre ruinele casei în care cândva au locuit appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

În luna ianuarie 1925, locuitorii din Nome, un orăşel izolat din Alaska, s-au confruntat cu o epidemie îngrozitoare de difterie. Şapte oameni au murit în primele zile, alţi 19 se infectaseră, iar alte 150 de persoane intraseră în contact cu purtătorii bolii. Asta însemna mult într-o comunitate care avea în jur de 1.400 de locuitori. Tratamentul se afla la sute de kilometri distanţă, iar căile de transport erau extrem de limitate. Oraşul părea condamnat.

La acea vreme, difteria era o cauză majoră a deceselor în SUA, în special în rândul copiilor. Această boală respiratorie infecţioasă ucisese peste 15.000 de oameni în anul 1921.

Locuitorii din Nome nu aveau la dispoziţie un tratament pentru această boală, iar călătoriile erau aproape imposibil de realizat în contextul unei ierni brutale.

Antitoxina care trata difteria se găsea în oraşul Anchorage. De acolo, trenul era cea mai bună variantă pentru a transporta medicamentul. Cel mai apropiat oraş de Nome, care dispunea de o gară, era Nenana, aflat la circa 1.000 de kilometri distanţă. Călătoria cu sania trasă de câini între cele două oraşe era posibilă, însă un drum obişnuit dura câteva săptămâni. În acest interval, probabil că populaţia din Nome ar fi fost decimată.

Astfel, singurul mod în care tratamentul putea ajunge în Nome, era o cursă tip ştafetă, de sănii trase de câini. Douăzeci de conducători de sănii s-au oferit voluntari, împreună cu 150 de câini, să înfrunte gerul cumplit şi viscolul care sufla necontenit. Traseul a fost împărţit în mai multe etape, iar acest lucru a redus timpul de deplasare la doar puţin peste 5 zile.

Marea Cursă a Îndurării din anul 1925

În prezent, cursa pentru salvarea oamenilor din orăşelul din Alaska este cunoscută ca Marea Cursă a Îndurării sau Goana după Ser din Nome. Eroul acestei curse este Balto, câinele care a condus ultima parte a cursei.

Născut în anul 1919, chiar în oraşul Nome, Balto a fost un Husky Siberian crescut de conducătorul de sanie de origine norvegiană, Leonhard Seppala. În primii ani, Balto nu a ieşit din rândul haitei. Dar acest lucru avea să se schimbe în timpul cursei amintite mai sus.

Epidemia de difterie nu putea lovi orăşelul Nome într-o perioadă mai proastă. Era mijlocul iernii, iar singurele mijloace de transport care puteau ajunge în oraş erau săniile trase de câini, urmând celebrul traseu de curse Iditarod. De obicei, acest traseu era utilizat pentru a aduce corespondenţa din oraşul Anchorage.

Pentru a salva timp, conducătorii de sănii care s-au oferit să transporte medicamentul au pus la cale un plan. Au împărţit cursa pe mai multe fragmente, iar acest lucru a redus dramatic timpul în care medicamentul urma să ajungă în Nome.

Având de înfruntat o vreme înfricoşătoare, cu temperaturi care ajungeau până la -45°C, echipele au pornit la drum pe 27 ianuarie 1925.^[sursa]

300.000 de doze

În acea zi, 300.000 de doze de tratament au ajuns din Anchorage în oraşul Nenana, cu trenul. Flacoanele erau protejate cu pilote căptuşite, iar apoi erau puse într-un cilindru metalic, pentru a le proteja. Fără să stea pe gânduri, primul conducător, Bill Shannon, a pornit la drum cu echipa sa de câini.

Din păcate, Shannon a pierdut doi dintre câini, suferind şi o degerătură la nas. Cu toate acestea, a reuşit să ajungă la următorul conducător, căruia i-a predat serul.

Medicamentul a fost preluat în stil ştefetă, ajungând pe mâinile lui Leonhard Seppala. Acesta avea de parcurs cea mai anevoioasă etapă a cursei. Deja parcursese în jur de 270 de kilometri pentru a prelua medicamentul, având de făcut încă aproximativ 150 de kilometri până la următorul conducător.

Seppala avea în fruntea echipei un câine experimentat, numit Togo, care a condus haita în mod impecabil. Aceştia au traversat Muntele Mic McKinley, predând medicamentul următorului coducător de sanie, ajungând într-un final la Gunnar Kaasen. Acesta din urmă era un prieten de-ai lui Seppala, care conducea o echipă formată din câini aparţinând tot norvegianului, printre care se afla şi Balto.

Câinele Balto, erou pentru un oraş întreg

Înainte de această cursă a vieţii, Balto nu se remarcase cu nimic. Era un câine liniştit şi ascultător. Însă la finalul ultimei etape, care avea o distanţă de aproape 90 de kilometri, Balto a devenit un erou peste noapte.

Vremea era din ce în ce mai rea. Temperaturile nu urcau sub -40°C, iar viscolul făcea ca traseul să nu mai poată fi urmat. Deşi Kaasen nu vedea absolut nimic în faţa ochilor, câinele Balto a tras echipa după el şi a continuat traseul fără încetare.

Pe 2 februarie 1925, Gunnar Kaasen şi echipa sa au ajuns în oraşul Nome, având medicamentul salvator aşteptat de întreaga comunitate. Tratamentul a fost imediat preluat de către medicul din oraş, dr. Curtis Welch, la doar 5 zile de când curajoşii conducători de sănii şi câinii lor au pornit în cursa care a salvat întreg oraşul.

Deşi Kaasen şi Balto au parcurs doar ultima parte a traseului, câinele a devenit un veritabil erou în comunitate. Când şi-a arătat faţa blănoasă pe străzile din micul oraş izolat, un val de bucurie a cuprins oraşul, iar povestea lui Balto s-a răspândit în întreaga lume.

The post Balto, câinele erou care a salvat oamenii dintr-un oraş izolat de la o moarte chinuitoare appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Prima dată a apărut o fotografie cu Patron pe forumul Reddit. De atunci i s-a aflat povestea, iar imaginea cu simpaticul căţel s-a răspândit în toată lumea. Acesta purta o vestă militară ucraineană special făcută pentru câini, semn că face parte din trupele armatei.^[sursa]

Cine este Patron, câinele erou din Ucraina

Patron, al cărui nume se traduce în română cu „Glonț”, este un căţel din rasa Jack Russell, în vârstă de 2 ani și jumătate.

Ulterior, s-a aflat că lui Patron ”îi place brânza și să găsească minele terestre rusești lângă Cernihiv, Ucraina”. De asemenea, salvatorii din Cernihiv sunt cei care au postat această fotografie. Aceştia au spus că Patron face parte din echipa pirotehnică care găsește minele îngropate în pământ.

“Faceți cunoștință cu Patron. Are doi ani. Este un suflet mare și este mascota pirotehniștilor noștri din Cernihiv. Îi însoțește mereu peste tot. Apropo, îi place brânza, așa că băieții noștri îl recompensează uneori.”, au scris salvatorii ucraineni pe Twitter.

După ce Rusia a anunțat că trupele sale se retrag din Cernihiv și Kiev, ucrainenii au găsit mine în case, cadavre şi chiar cimitire. Astfel, munca lui Patron a fost extrem de importantă.

Vizionaţi în materialul de mai jos câteva secvenţe cu Patron, câinele erou din ucraina

Informaţii despre rasa Jack Russel Terrier

Jack Russell Terrier este un câine de talie mică, având un corp îndesat și o figură dreptunghiulară, musculoasă. Înălțimea sa la greabăn este de 25-30 cm, iar circumferința pieptului în cel mai lat punct este de aproximativ 40 cm. Greutatea este de circa 5 kg – 6 kg.

Părul acestor câini este scurt – cu blana netedă, aspră sau sârmoasă, de culoare predominant albă, cu marcaje negre, roșcate sau întunecate.

Urechile acestuia sunt mici, pliate în față sau căzute. Ochii închiși la culoare, în formă de migdale.

Jack Russell Terrier este un câine vesel și activ. Căţeii din această rasă sunt tovarăşi ideali pentru diverse activităţi. Sunt înnebuniţi după plimbările lungi şi joaca în aer liber.

Cel care a făcut împerecherile care au dus la apariţia rasei Jack Russel este pastorul John Russell. Acesta era un vânător înrăit și a vrut un câine tocmai ca să-l ajute la vânătoarea de vulpi.

După moartea pastorului, în anul 1883, evoluţia rasei a continuat uşor.

Acest câine trebuia să aibă mai multe trăsături de bază ale unui câine de vânătoare – viteză, curaj, tenacitate, o postură care să le permită să încapă în vizuinile vulpilor și o culoare care să îi distingă de vulpi.

Nu se cunoaște exact parcursul încrucișărilor care au fost făcute pentru a crea în final rasa așa cum o cunoaștem astăzi, dar se presupune că printre strămoșii îndepărtați ai lui Jack se numără bull terrier, beagle și, printre altele, Fox Terrier, Norfolk Terrier și Norwich Terrier.

The post Povestea lui Patron, câinele erou din Ucraina, care a descoperit sute de bombe lăsate de ruşi appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Pisica a stat mai mult de o zi sub dărâmături, însă a fost găsită la timp.

După cutremurul devastator din Turcia, fiecare ajută cum poate, chiar şi animalele.

Un câine K-9 a salvat o pisică rănită, care a stat 33 de ore sub dărâmăturile unui bloc.^[sursa]

Impresionanta acțiune de salvare s-a desfășurat în Bayrakli, un cartier al oraşului Izmir.

Căţelul salvator se numeşte Bob şi părea foarte mulţumit după ce a reuşit să salveze pisica.

Deşi părea speriată, aceasta a fost înapoiată proprietarilor fără a suferi leziuni grave.

The post Un câine poliţist a salvat o pisică de sub dărâmături, în urma cutremurului din Izmir appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Animalele i-au luat urma bătrânului şi l-au găsit într-un desiş, dezorientat şi în imposibilitate de a se mişca.

Poliţiştii au fost sesizaţi de o femeie de 49 de ani, din Craiova, cu privire la faptul că bunicul său, în vârstă de 92 ani, din comuna Afumați, a plecat de acasă și nu s-a mai întors.

Poliţiştii au constituit o echipă de cercetare şi au plecat în teren pentru găsirea bătrânului. Dar bătrânul putea fi oriunde.

Marele noroc al omului a fost faptul că la căutare s-a alăturat şi un poliţist din cadrul Poliției Municipiului Băilești.

Bărbatul se afla în timpul liber şi a vrut să ajute la găsirea bătrânului.

Astfel, şi-a adus cei doi câini de vânătoare, rasa Brac german, campioni la concursurile canine organizate anul acesta la Sibiu şi Ungaria.

Activitățile de căutare s-au desfășurat în Afumaţi şi în extravilanul localităţii.

În final, cu ajutorul celor doi câini, bărbatul a fost găsit pe un câmp din extravilanul comunei Afumaţi.

Bătrânul se afla într-o zonă cu vegetaţie abundentă. Era conștient, însă era dezorientat şi în imposibilitatea de a se deplasa.

Omul a primit îngrijiri medicate de la un echipaj din cadrul Serviciului de Ambulanţă Dolj. Acum este bine şi recunoscător celor doi câini care l-au găsit.

The post Câinii campioni ai unui poliţist au salvat viaţa unui bătrân de 92 de ani appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Imaginea cu Sully întins în faţa catafalcului fostului său stăpân, George Bush, făcea înconjurul lumii.

Câinele, care făcea parte din familia Bush din anul 2017, a fost special antrenat pentru a-l ajuta pe George Bush Sr. în activităţile zilnice.

Fostul preşedinte rămăsese imobilizat într-un scaun cu rotile în ultimii ani din viaţă.

Labradorul a devenit celebru pe reţelele de socializare cu fotografii în care apare alături de fostul preşedinte.^[sursa]

La moartea lui George Bush, câinele nu s-a dezlipit de sicriul său

În timpul funeraliilor de stat, Sully nu s-a dezlipit de sicriul stăpânului său, emoţionând întreaga suflare.

„Misiune îndeplinită” a fost mesajul care a însoţit imaginea postată pe contul de Twitter al lui Jim McGrath, purtător de cuvânt al familiei Bush.

După acel moment dramatic, Sully continuă să-şi exercite rolul de câine însoţitor în spitalul Walter Reed.

Acum le ţine companie veteranilor de război şi a primit gradul de soldat-infirmier.

Pentru serviciile sale, labradorului i-a fost închinată o statuie care să amintească de spiritul său de loialitate.

Lucrarea a fost realizată din bronz, în mărime naturală, şi se află în biblioteca George Bush din Texas. La dezvelirea sa, a participat şi Sully.

The post Sully, câinele lui George Bush Sr., are propria statuie din bronz appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Căţeluşa s-a rătăcit, ajungând la o altitudine de 3.500 de metri.^[sursa]

În această perioadă căţeluşa nu a mâncat nimic și a îndurat temperaturi care au atins și minus 25 de grade Celsius.

„Este piele și os. Va dura câteva săptămâni să-și revină. Şi-a pierdut toată masa musculară. Dar e bine că s-a întors.”, a declarat dresorul lui Malice, Lucio Trucco, ghid montan și membru al salvamontului din Valea Aosta.

Malice a plecat de pe Platoul Rosa, de la o altitudine de 3.480 de metri.

Instinctele sale au ajutat-o să supravieţuiască în tot acest timp, deşi nu a avut ce să mănânce.

„Nu s-a mai întâmplat niciodată, probabil a urmărit un miros anume.

Am căutat-o timp de 10 zile, chiar și cu elicopterul și drona. Am crezut că a căzut într-o crevasă sau era blocată undeva.”, a adăugat Trucco.

Potrivit dresorului său, Malice nu a coborât niciodată în vale singură.

„S-a aflat undeva între 3.500 și 3.800 de metri, altfel s-ar fi murdărit. Nu a avut decât câteva tăieturi pe bot și labe, dar nimic serios.”, a spus Trucco.

The post Un câine salvator a supravieţuit 16 zile la o altitudine de 3.500 m şi -25°C appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.