Povestea lui Kobe a fost relatată pe Instagram chiar de stăpâna lui, Chanell Bell. Ea a povestit că cu câteva zile înainte de Crăciun, a tot văzut cum Kobe, câinele în vârstă de patru ani, tot sapa într-o groapă din curte. S-a gândit că ceva nu e în regulă, mai ales că înainte cu câteva săptămâni avusese problema cu gazul și cu centrala. Femeia a cumpărat un detector de gaz, a făcut verificări în casă dar nu a găsit nimic neobișnuit.

Cu toate acestea, în 21 decembrie, când l-a văzut pe Kobe că săpa din nou în curte, s-a dus să verifice și acolo și aparatul a detectat scurgerea de gaz.

Kobe, un câine husky a salvat un cartier de la o explozie devastatoare

Echipajele chemate la fața locului au lucrat trei zile pentru a repara conducta. Lucrătorii au spus că o simplă aprindere a luminii ar fi putut duce la o situație devastatoare, iar întreaga casă ar fi putut sări în aer.

„[A fost] cu adevărat, cu adevărat uimitor. Sunt atât de recunoscătoare – recunoscătoare lui Dumnezeu, recunoscătoare lui Kobe. Da, Crăciun fericit tuturor.”, a spus Bell, care a arătat imagini de pe camerele de supraveghere în care se vede cum Kobe săpa în curte, precum și cu echipajele de intervenție care lucrau.

Compania de utilități de gaz din Philadelphia a spus că acum locația este sigură și că va introduce mercaptan în gazul natural pentru a-i da un miros care să îl facă detectabil.

După această întâmplare, povestea lui Kobe s-a viralizat. Oamenii au apreciat inteligența lui și faptul că Chanell Bell a fost atentă la semnalele pe care el le dădea.

„Acest câine a salvat vieți. Dați-i o medalie.”, a scris o persoană, în timp ce alta a sugerat că povestea ar putea fi relatată într-o carte pentru copii, în care Kobe să fie eroul principal. Bell a fost de acord cu sugestia, așa că în 10 ianuarie ea a publicat o carte intitulată Câinele care a salvat casa înainte de Crăciun.

The post Un câine husky a salvat un cartier de la o explozie devastatoare. Povestea lui Kobe a impresionat o lume întreagă appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Timp de 4 luni, cățelul nu a plecat deloc din fața spitalului districtual din Kannur, India, acolo unde s-a despărțit de stăpânul. În primele zile de după moartea proprietarului a refuzat să mănânce și nu a făcut nimic altceva decât să se uite fix la ușile încuiate de la intrarea în morgă.

De 4 luni, câinele îşi aşteaptă stăpânul în faţa spitalului

„Un pacient a venit la spital în urmă cu patru luni și câinele lui îl însoțea. Pacientul a murit și câinele a văzut că proprietarul este dus la morgă.”, a declarat Vikas Kumar, angajat al spitalului.

Acum, cățelul este hrănit și îngrijit de angajați, care i-au dat și un nou nume: Ramu.

„Câinele simte că proprietarul este încă aici. Nu părăsește deloc acest loc.”, a mai spus Kumar. Angajații cred că trupul neînsuflețit al stăpânului a fost scos printr-o altă ieșire și din acest motiv cățelul trăiește cu senzația că acesta s-ar afla încă în spital.^[sursa]

Administratorul spitalului spune că în momentul în care și-a dat seama că acel câine nu voia deloc să părăsească perimetrul din fața morgii a încercat să afle identitatea pacientului pe care l-a însoțit, însă a întâmpinat probleme. După un timp nici nu s-a mai gândit la asta, mai ales că Ramu depășise perioada complicată și a început să mănânce.

Maya Gopalakrishnan, medic care lucrează la spital, spune că lui Ramu îi place mult mâncarea gătită, cu ouă și pește. De curând a început să facă mici excursii și merge câțiva metri, până în fața secției de fizioterapie. Se întoarce însă în fața morgii în scurt timp. Angajații au mai observat că Ramu nu se amestecă cu alți câini fără stăpân și este destul de pretențios la mâncare, ceea ce le-a sugerat că a fost bine îngrijit.

Povestea câinelui, care amintește de legendarul Hachiko din Japonia, s-a viralizat pe rețelele sociale, oamenii fiind deosebit de impresionaţi de devotamentul lui Ramu.

The post Un câine încă își așteaptă stăpânul în fața spitalului, deşi au trecut câteva luni de când acesta a murit appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Foarte mulţi căţei nevinovaţi sunt în pericol în fiecare moment în lumea întreagă. Anual, aproape patru milioane de câini ajung în adăposturi şi circa o treime dintre ei sfârşesc eutanasiaţi. Multe adăposturi sunt neputincioase în faţa supraaglomerării şi a legilor care duc căţeii în faţa acestor destine crunte.

Iar câinele din povestea noastră a fost aproape să trăiască această soartă.

Asociaţia HPHS (High Plains Humane Society) vizitează adăposturile pentru a fotografia căţeii aflaţi în situaţii critice, în vederea adoptării sau salvării lor de la eutanasiere.

Un câine cu lacrimi în ochi a impresionat o lume întreagă

Într-una dintre misiunile lor, cei de la HPHS au ajuns la adăpostul de animale al oraşului Portales, din statul american New Mexico. Acolo au surprins un moment care avea să impresioneze o lume întreagă.

Fotograful a surprins o căţeluşă uitându-se lung de după gratiile cuştii în care se afla, având lacrimi în ochi. Fotografia sfâşietoare a fost postată pe pagina de Facebook a asociaţiei, stârnind emoţii puternice în rândul internauţilor.^[sursa]

Stând cu spatele la perete şi cu lăbuţele pe gratii, căţeluşa avea o privire care trăda o tristeţe de nedescris. Părea învinsă, neputincioasă. De asemenea, lacrimile din ochii săi închegau o imagine de-a dreptul tragică.

Studiile au arătat că patrupezii nu produc lacrimi atunci când sunt trişti. Cu toate acestea, atunci când un lichid le curge din ochi, cel mai probabil înseamnă că ceva este în neregulă. De obicei, câinii scâncesc atunci când sunt trişti.

În ciuda faptului că această căţeluşă nu plângea din cauza situaţiei sale, privirea ei spunea totul. Avea nevoie de ajutor, cât mai repede.

Imaginea a stârnit atâta emoţie, încât în aceeaşi zi în care imaginea a fost postată pe pagina asociaţiei HPHS, sute persoane din întreaga regiune au sunat pentru adopţia căţeluşei.

În cele din urmă, căţeluşa a fost adoptată, iar acum este fericită la o nouă locuinţă. Acea faţă tristă, având lacrimi în ochi, s-a schimbat total. Este minunat atunci când astfel de poveşti dramatice se încheie cu bine!

The post O imagine cu un câine cu lacrimi în ochi, aflat într-un adăpost, a impresionat o lume întreagă appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Unul dintre salvatori, care se numeşte Namikon, a primit o fotografie cu un câine care încerca să se adăpostească într-un câmp, în timp ce afară ningea. Imediat, salvatorii s-au deplasat către locul indicat, unde l-au găsit pe bietul căţel, constatând că a fost împuşcat.

Teo, un căţel împuşcat salvat de la o moarte sigură

Salvatorii l-au numit pe câine Teo. Când au ajuns la faţa locului, Teo era într-o condiţie precară. Şansele ca el să mai fi supravieţuit dacă oamenii nu interveneau, erau practic nule.

În partea inferioară a corpului, Teo avea răni cauzate de gloanţe. Este posibil ca cineva să-l fi împuşcat intenţionat, ori a fost confundat cu un alt animal în timpul unei partide de vânătoare.

Cert este că Teo era într-o stare critică. Salvatorii l-au pus într-o folie din plastic şi l-au dus la un cabinet veterinar. Căţelul a fost încălzit, curăţat şi hrănit.

Din păcate, nu-şi va mai putea folosi picioarele din spate din cauza rănilor. Cu toate acestea, salvatorii i-au făcut un căruţ, cu ajutorul căruia Teo se poate deplasa.

Cu toate acestea, Teo pare a fi un luptător, iar ceilalţi căţei de la centru l-au acceptat şi l-au ajutat să se integreze, în ciuda problemelor sale. Mai mult decât atât, salvatorul care l-a găsit pe Teo a decis să-l adopte şi l-a luat acasă. Acum este în siguranţă.

The post Teo, un căţel împuşcat, a fost găsit tremurând în zăpada rece appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Poliția din Spania a făcut publică incredibila poveste de supraviețuire după ce a predat câinele cuplului care credea că nu îl va mai vedea niciodată.

Jolie a apărut pe o plajă din Aguilas, în apropiere de orașul Murcia din sud-estul țării, și a fost lăsată poliției locale de către binevoitorii care au găsit-o.

Alertă privind câinele care a căzut peste bord

Ofițerii au descoperit că purta un microcip montat în Danemarca. Poliţiştii au dus patrupedul la un centru de salvare administrat de consiliul local. Acolo au fost alertați de un apel de la o femeie care spunea că fiica unei prietene și-a pierdut câinele de companie în timpul unei furtuni. Aceasta naviga spre Ibiza.

Salvarea miraculoasă a avut un final fericit cu o reuniune între câine, care era de fapt o căţeluşă și stăpânii săi.

Poliția a confirmat faptul că Jolie a înotat „una sau două zile pentru a ajunge pe coastă”.^[sursa]

Jolie a înotat o distanţă uriaşă pentru a ajunge la ţărm

Sunt mai mult de 160 de mile marine între Aguilas, localitate de pe continentul spaniol, și Ibiza, deși nu era clar astăzi unde anume a căzut animalul peste bord.

Un purtător de cuvânt al poliției locale din Aguilas a declarat: „Vinerea trecută, în noaptea de vineri spre sâmbătă, o familie care a fost pe plajă ne-a predat un câine pe care l-au găsit pe plaja Cope din Aguilas. Am descoperit că purta un microcip din Danemarca. Animalul a fost dus la un adăpost și au început activităţile pentru a-i găsi proprietarii.

Între timp, am primit un apel de la o femeie din Cadiz. Aceasta ne-a informat că a primit un telefon de la o prietenă din Statele Unite, care i-a spus despre un incident în care a fost implicată fiica ei. Acea fiică naviga în Marea Mediterană împreună cu soțul ei și câinele Jolie și se îndreptau spre Ibiza. Aceştia au fost prinși într-o furtună care a dus la căderea lui Jolie în mare. Datorită microcipului s-a confirmat că animalul care ajunsese la Aguilas era Jolie. Era același câine care a căzut în mare”.

Proprietarii căţeluşei au primit vestea cea bună și s-au îndreptat spre cel mai apropiat port, care era Calpe, la nord de Benidorm. Câteva ore mai târziu erau în Aguilas, de unde au luat-o pe Jolie.

Putem spune că Jolie este o adevărată supraviețuitoare!

The post Jolie, câinele care a căzut peste bord şi a înotat două zile pentru a ajunge pe uscat appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

În luna ianuarie 1925, locuitorii din Nome, un orăşel izolat din Alaska, s-au confruntat cu o epidemie îngrozitoare de difterie. Şapte oameni au murit în primele zile, alţi 19 se infectaseră, iar alte 150 de persoane intraseră în contact cu purtătorii bolii. Asta însemna mult într-o comunitate care avea în jur de 1.400 de locuitori. Tratamentul se afla la sute de kilometri distanţă, iar căile de transport erau extrem de limitate. Oraşul părea condamnat.

La acea vreme, difteria era o cauză majoră a deceselor în SUA, în special în rândul copiilor. Această boală respiratorie infecţioasă ucisese peste 15.000 de oameni în anul 1921.

Locuitorii din Nome nu aveau la dispoziţie un tratament pentru această boală, iar călătoriile erau aproape imposibil de realizat în contextul unei ierni brutale.

Antitoxina care trata difteria se găsea în oraşul Anchorage. De acolo, trenul era cea mai bună variantă pentru a transporta medicamentul. Cel mai apropiat oraş de Nome, care dispunea de o gară, era Nenana, aflat la circa 1.000 de kilometri distanţă. Călătoria cu sania trasă de câini între cele două oraşe era posibilă, însă un drum obişnuit dura câteva săptămâni. În acest interval, probabil că populaţia din Nome ar fi fost decimată.

Astfel, singurul mod în care tratamentul putea ajunge în Nome, era o cursă tip ştafetă, de sănii trase de câini. Douăzeci de conducători de sănii s-au oferit voluntari, împreună cu 150 de câini, să înfrunte gerul cumplit şi viscolul care sufla necontenit. Traseul a fost împărţit în mai multe etape, iar acest lucru a redus timpul de deplasare la doar puţin peste 5 zile.

Marea Cursă a Îndurării din anul 1925

În prezent, cursa pentru salvarea oamenilor din orăşelul din Alaska este cunoscută ca Marea Cursă a Îndurării sau Goana după Ser din Nome. Eroul acestei curse este Balto, câinele care a condus ultima parte a cursei.

Născut în anul 1919, chiar în oraşul Nome, Balto a fost un Husky Siberian crescut de conducătorul de sanie de origine norvegiană, Leonhard Seppala. În primii ani, Balto nu a ieşit din rândul haitei. Dar acest lucru avea să se schimbe în timpul cursei amintite mai sus.

Epidemia de difterie nu putea lovi orăşelul Nome într-o perioadă mai proastă. Era mijlocul iernii, iar singurele mijloace de transport care puteau ajunge în oraş erau săniile trase de câini, urmând celebrul traseu de curse Iditarod. De obicei, acest traseu era utilizat pentru a aduce corespondenţa din oraşul Anchorage.

Pentru a salva timp, conducătorii de sănii care s-au oferit să transporte medicamentul au pus la cale un plan. Au împărţit cursa pe mai multe fragmente, iar acest lucru a redus dramatic timpul în care medicamentul urma să ajungă în Nome.

Având de înfruntat o vreme înfricoşătoare, cu temperaturi care ajungeau până la -45°C, echipele au pornit la drum pe 27 ianuarie 1925.^[sursa]

300.000 de doze

În acea zi, 300.000 de doze de tratament au ajuns din Anchorage în oraşul Nenana, cu trenul. Flacoanele erau protejate cu pilote căptuşite, iar apoi erau puse într-un cilindru metalic, pentru a le proteja. Fără să stea pe gânduri, primul conducător, Bill Shannon, a pornit la drum cu echipa sa de câini.

Din păcate, Shannon a pierdut doi dintre câini, suferind şi o degerătură la nas. Cu toate acestea, a reuşit să ajungă la următorul conducător, căruia i-a predat serul.

Medicamentul a fost preluat în stil ştefetă, ajungând pe mâinile lui Leonhard Seppala. Acesta avea de parcurs cea mai anevoioasă etapă a cursei. Deja parcursese în jur de 270 de kilometri pentru a prelua medicamentul, având de făcut încă aproximativ 150 de kilometri până la următorul conducător.

Seppala avea în fruntea echipei un câine experimentat, numit Togo, care a condus haita în mod impecabil. Aceştia au traversat Muntele Mic McKinley, predând medicamentul următorului coducător de sanie, ajungând într-un final la Gunnar Kaasen. Acesta din urmă era un prieten de-ai lui Seppala, care conducea o echipă formată din câini aparţinând tot norvegianului, printre care se afla şi Balto.

Câinele Balto, erou pentru un oraş întreg

Înainte de această cursă a vieţii, Balto nu se remarcase cu nimic. Era un câine liniştit şi ascultător. Însă la finalul ultimei etape, care avea o distanţă de aproape 90 de kilometri, Balto a devenit un erou peste noapte.

Vremea era din ce în ce mai rea. Temperaturile nu urcau sub -40°C, iar viscolul făcea ca traseul să nu mai poată fi urmat. Deşi Kaasen nu vedea absolut nimic în faţa ochilor, câinele Balto a tras echipa după el şi a continuat traseul fără încetare.

Pe 2 februarie 1925, Gunnar Kaasen şi echipa sa au ajuns în oraşul Nome, având medicamentul salvator aşteptat de întreaga comunitate. Tratamentul a fost imediat preluat de către medicul din oraş, dr. Curtis Welch, la doar 5 zile de când curajoşii conducători de sănii şi câinii lor au pornit în cursa care a salvat întreg oraşul.

Deşi Kaasen şi Balto au parcurs doar ultima parte a traseului, câinele a devenit un veritabil erou în comunitate. Când şi-a arătat faţa blănoasă pe străzile din micul oraş izolat, un val de bucurie a cuprins oraşul, iar povestea lui Balto s-a răspândit în întreaga lume.

The post Balto, câinele erou care a salvat oamenii dintr-un oraş izolat de la o moarte chinuitoare appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Prima dată a apărut o fotografie cu Patron pe forumul Reddit. De atunci i s-a aflat povestea, iar imaginea cu simpaticul căţel s-a răspândit în toată lumea. Acesta purta o vestă militară ucraineană special făcută pentru câini, semn că face parte din trupele armatei.^[sursa]

Cine este Patron, câinele erou din Ucraina

Patron, al cărui nume se traduce în română cu „Glonț”, este un căţel din rasa Jack Russell, în vârstă de 2 ani și jumătate.

Ulterior, s-a aflat că lui Patron ”îi place brânza și să găsească minele terestre rusești lângă Cernihiv, Ucraina”. De asemenea, salvatorii din Cernihiv sunt cei care au postat această fotografie. Aceştia au spus că Patron face parte din echipa pirotehnică care găsește minele îngropate în pământ.

“Faceți cunoștință cu Patron. Are doi ani. Este un suflet mare și este mascota pirotehniștilor noștri din Cernihiv. Îi însoțește mereu peste tot. Apropo, îi place brânza, așa că băieții noștri îl recompensează uneori.”, au scris salvatorii ucraineni pe Twitter.

După ce Rusia a anunțat că trupele sale se retrag din Cernihiv și Kiev, ucrainenii au găsit mine în case, cadavre şi chiar cimitire. Astfel, munca lui Patron a fost extrem de importantă.

Vizionaţi în materialul de mai jos câteva secvenţe cu Patron, câinele erou din ucraina

Informaţii despre rasa Jack Russel Terrier

Jack Russell Terrier este un câine de talie mică, având un corp îndesat și o figură dreptunghiulară, musculoasă. Înălțimea sa la greabăn este de 25-30 cm, iar circumferința pieptului în cel mai lat punct este de aproximativ 40 cm. Greutatea este de circa 5 kg – 6 kg.

Părul acestor câini este scurt – cu blana netedă, aspră sau sârmoasă, de culoare predominant albă, cu marcaje negre, roșcate sau întunecate.

Urechile acestuia sunt mici, pliate în față sau căzute. Ochii închiși la culoare, în formă de migdale.

Jack Russell Terrier este un câine vesel și activ. Căţeii din această rasă sunt tovarăşi ideali pentru diverse activităţi. Sunt înnebuniţi după plimbările lungi şi joaca în aer liber.

Cel care a făcut împerecherile care au dus la apariţia rasei Jack Russel este pastorul John Russell. Acesta era un vânător înrăit și a vrut un câine tocmai ca să-l ajute la vânătoarea de vulpi.

După moartea pastorului, în anul 1883, evoluţia rasei a continuat uşor.

Acest câine trebuia să aibă mai multe trăsături de bază ale unui câine de vânătoare – viteză, curaj, tenacitate, o postură care să le permită să încapă în vizuinile vulpilor și o culoare care să îi distingă de vulpi.

Nu se cunoaște exact parcursul încrucișărilor care au fost făcute pentru a crea în final rasa așa cum o cunoaștem astăzi, dar se presupune că printre strămoșii îndepărtați ai lui Jack se numără bull terrier, beagle și, printre altele, Fox Terrier, Norfolk Terrier și Norwich Terrier.

The post Povestea lui Patron, câinele erou din Ucraina, care a descoperit sute de bombe lăsate de ruşi appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Printr-o mare neşansă, căţelul a căzut într-un canal din oraşul Oakland, din statul american California, şi a rămas blocat cel puţin timp de câteva zile.

Norocul câinelui a fost ca un tânăr explorator urban, pe nume Michael Vargas să dea peste el. Michael obişnuieşte să exploreze locuri prea puţin frecventate în mod obişnuit, în căutarea de zone „perle” urbane nedescoperite sau uitate în timp.

Dar recent, în urma unei astfel de aventuri, Michael avea să descopere ceva ce nu putea trece cu vederea.^[sursa]

Exploratorul a dat peste un căţel căzut într-un canal

Plecat într-o aventură în canalele de scurgere ale oraşului Oakland, unde dorea să surprindă câteva graffitiuri interesante, Michael a auzit la un moment dat un zgomot ciudat venind dintr-un tub.

Imediat, şi-a dat seama că este vorba despre un căţel rătăcit.

Căţelul era blocat şi probabil că nu ar fi ieşit viu vreodată din acel canal dacă nu dădea Michael peste el.

„Inima mi s-a blocat. M-am gândit că nu-l puteam lăsa pur şi simplu acolo. Dacă l-aş fi lăsat, probabil că acum căţelul era mort.”, a povestit Michael.

Neîncrezător şi foarte speriat, câinele a fost ademenit cu un biscuite. După circa o oră în care a încercat să-i câştige încrederea, căţelul a cedat. Michael a reuşit să-l scoată şi l-a dus la veterinar.

Câinele a fost numit Rusty (Ruginit), după culoarea blănii sale.

Michael a decis să-l adopte şi l-a luat acasă. După ce a fost văzut de veterinar, căţelul a urmat tratamentul prescris şi acum este bine. Practic, patrupedul a primit o nouă şansă la viaţă.

Michael spune că Rusty e cea mai de preţ comoară pe care a descoperit-o în explorările sale.

The post Un căţel căzut într-un canal de scurgere a fost salvat şi adoptat appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Kiryusha, o femelă din rasa ciobanesc german, în vârstă de șapte ani, a ieșit din mormântul din pădure în care au pus-o stăpânii.

Mai mult, căţeluşa s-a târât spre cel mai apropiat drum.

Olga Lystseva, o femeie de 39 de ani, a trecut cu mașina pe lângă căţeluşa care abia mergea prin ploaie, la marginea unei autostrăzi din nordul Rusiei. Iniţial și-a continuat drumul.

Femeia, însă, nu și-a putut lua gândul de la patrupedul care părea să sufere cumplit și s-a întors după mai mulți kilometri.

A găsit căţeluşa udă și epuizată la marginea drumului.^[sursa]

Atunci Olgăi i s-a făcut milă şi a luat-o pe Kiryusha în mașină.

I-a de mâncare, iar când a ajuns în orașul Ukhta, a predat-o unui serviciu de salvare a animalelor abandonate numit Kind City.

Stăpânii i-au făcut injecţia letală, deşi animalul era sănătos

Voluntarii au făcut investigații și în scurt timp i-au descoperit pe stăpâni în orașul Yemva, aceștia explicând că au decis să eutanasieze câinele pentru că nu era sănătos.

Cuplul a recunoscut că i-a injectat un medicament letal, apoi l-au îngropat departe de casă, aproape de autostrada Ukhta-Syktyvkar.

Dar, după ce i s-au făcut mai multe de teste, un veterinar a constatat că animalul nu numai că nu avea probleme medicale, ba chiar era sănătos.

Confruntați cu aceste informații, stăpânii au recunoscut că a fost „o greșeală” și și-au cerut scuze.

Ekaterina Nimak, de la Kind City, a spus: „Datorită Olgăi, Kiryusha a început o viață nouă. Este un câine foarte calm, merge cu lesă, nu latră și este prietenos cu oamenii”.

După ce un post local de televiziune i-a prezentat povestea, Kiryusha a fost adoptată.

The post Un câine a supravieţuit după ce stăpânii i-au făcut injecţia letală şi l-au îngropat appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Câinii aduc fericire în vieţile noastre fie prin năzbâtiile pe care le fac, fie prin modul altruist în care se comportă cu noi.

Patrupezii sunt foarte importanţi pentru oameni, susţinându-ne emoţional, ghidându-ne, mirosind lucruri şi fiind eficienţi şi pentru autorităţi.

Practic, căţeii sunt un dar al naturii pentru a face vieţile oamenilor mai uşoare.

Însă şi căţeii pot avea nevoie de ajutor.^{[Bored Panda]}

Căţelul devenit însoţitor pentru un câine orb

Tao este un câine din rasa Golden Retriever, în vârstă de 12 ani, care suferea de glaucom.

Din păcate, veterinarul a fost nevoit să-i îndepărteze ochii, întrucât tratamentul nu a fost eficient.

Melania, stăpâna lui Tao, nu a vrut să renunţe la prietenul său şi a decis să facă tot ce poate pentru ca acesta să aibă o viaţă bună în continuare.

Astfel a apărut Oko în viaţa lor.

Oko este un pui din aceeaşi rasă, care avea doar 8 săptămâni când a fost adoptat.

Cei doi câini s-au plăcut din prima clipă, deşi Tao nu-l poate vedea pe Oko.

Astfel, Oko a devenit câine însoţitor pentru Tao, care îşi trăieşte viaţa fericit în ciuda faptului că este orb.

Cei doi câini sunt mereu împreună

Tao îl urmează peste tot pe Oko.

De asemenea, cei doi dorm şi mănâncă împreună.

Stăpâna lor îi antrenează în mod simultan pe amândoi.

„Îl antrenez pe Oko să fie mai responsabil, pentru a nu-l duce în belele pe Tao. Până la urmă, este doar un căţeluş jucăuş, dornic să descopere lumea. Dar am reuşit să-l învăţ să-mi asculte comenzile de bază precum „stai”, „aşteaptă”, „mergi la stânga/dreapta”. Pe de altă parte, l-am învăţat pe Tao să-i memoreze mirosul lui Oko, pentru a-l urma cu uşurinţă.” a povestit Melania.

Acum Oko are 17 săptămâni şi şi-a luat rolul în serios, având grijă cu responsabilitate de prietenul său.

The post Un căţel a devenit însoţitor pentru un câine orb, iar relaţia lor este fantastică appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.