Un trecător a zărit animalul și a văzut că părea rănit și era foarte slab şi a decis să-l adopte până când stăpânul său i-a venit în față. Anuchit Uncharoen trecea cu bicicleta când a zărit câinele de două ori pe o autostradă din Roi-Et, nord-estul Thailandei și a decis să-l ia până când a aflat motivul pentru care se afla acolo în fiecare zi.

Când i s-a spus de către localnici că animalul stătea acolo de 4 ani, bărbatul de 45 de ani l-a dus la veterinar și l-a adoptat el însuși, până când într-o zi a scăpat din casa lui și s-a întors la locul de pe marginea drumului, așteptându-l pe proprietarul său. „L-am dus la veterinar și l-am adoptat și l-am numit Leu, dar după câteva zile a dispărut din casă și l-am găsit din nou în acest loc, așa că l-am lăsat să stea aici și am venit să-l hrănesc în fiecare zi.”, a explicat el.

Acest câine a aşteptat 4 ani la marginea drumului, deşi fusese adoptat

„Am trecut cu motocicleta pe lângă acest drum și l-am văzut în fiecare zi timp de o săptămână, așa că am întrebat oamenii despre stăpânul lui, iar localnicii mi-au spus că este un câine fără stăpân. Mi-au spus că așteaptă acolo de anul precedent. Am găsit acest câine în 2016, pe atunci era atât de slab și avea leziuni ale pielii.”, a mai spus bărbatul.

Anuchit a decis să împărtășească online povestea lui Leu într-un videoclip, ceea ce l-a determinat pe stăpânul câinelui să se prezinte. Proprietarul Noi Sittisarn, în vârstă de 64 de ani, a spus că câinele ei Bong Bong a dispărut după ce a sărit jos din camioneta ei în anul 2015. „Clătoream pe acest drum, dar apoi am observat că BonBon lipsea din portbagaj. Soțul a mers cu mașina să-l găsească, dar noi nu l-am găsit și nu știam unde ar putea fi.”, a motivat proprietara.

Răspunsul stăpânei

Când s-a întors la fața locului, Leo s-a îndreptat entuziasmat către Noi și a lăsat-o să-l mângâie. Se pare că BonBon avea nevoie de ceva timp pentru a-și ajusta sentimentele, așa că Noi a promis că se va întoarce a doua zi. Cu toate acestea, în acea noapte, un rezident pe nume Saowaluck Pinnuvech, în vârstă de 45 de ani, a spus că a găsit câinele în acel loc și la începutul anului 2016. Saowaluck a sunat-o pe Noi și a plâns în timp ce ea a mărturisit că vrea să păstreze ea însăși câinele pentru că s-a atașat de el.

Au decis să lase câinele în locul pe care îl numește acum acasă, localnicii promițând să-l hrănească în fiecare zi, iar Noi promițând să-l viziteze în mod regulat.

The post Motivul trist pentru care un câine a aşteptat 4 ani pe marginea unei şosele. BonBon a refuzat să plece, deşi a fost adoptat de un bărbat appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Timp de 4 luni, cățelul nu a plecat deloc din fața spitalului districtual din Kannur, India, acolo unde s-a despărțit de stăpânul. În primele zile de după moartea proprietarului a refuzat să mănânce și nu a făcut nimic altceva decât să se uite fix la ușile încuiate de la intrarea în morgă.

De 4 luni, câinele îşi aşteaptă stăpânul în faţa spitalului

„Un pacient a venit la spital în urmă cu patru luni și câinele lui îl însoțea. Pacientul a murit și câinele a văzut că proprietarul este dus la morgă.”, a declarat Vikas Kumar, angajat al spitalului.

Acum, cățelul este hrănit și îngrijit de angajați, care i-au dat și un nou nume: Ramu.

„Câinele simte că proprietarul este încă aici. Nu părăsește deloc acest loc.”, a mai spus Kumar. Angajații cred că trupul neînsuflețit al stăpânului a fost scos printr-o altă ieșire și din acest motiv cățelul trăiește cu senzația că acesta s-ar afla încă în spital.^[sursa]

Administratorul spitalului spune că în momentul în care și-a dat seama că acel câine nu voia deloc să părăsească perimetrul din fața morgii a încercat să afle identitatea pacientului pe care l-a însoțit, însă a întâmpinat probleme. După un timp nici nu s-a mai gândit la asta, mai ales că Ramu depășise perioada complicată și a început să mănânce.

Maya Gopalakrishnan, medic care lucrează la spital, spune că lui Ramu îi place mult mâncarea gătită, cu ouă și pește. De curând a început să facă mici excursii și merge câțiva metri, până în fața secției de fizioterapie. Se întoarce însă în fața morgii în scurt timp. Angajații au mai observat că Ramu nu se amestecă cu alți câini fără stăpân și este destul de pretențios la mâncare, ceea ce le-a sugerat că a fost bine îngrijit.

Povestea câinelui, care amintește de legendarul Hachiko din Japonia, s-a viralizat pe rețelele sociale, oamenii fiind deosebit de impresionaţi de devotamentul lui Ramu.

The post Un câine încă își așteaptă stăpânul în fața spitalului, deşi au trecut câteva luni de când acesta a murit appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Bebelușul plin de vânătăi, despre care se crede că avea doar câteva ore, a fost dus la spital pentru tratament în Tripoli, potrivit publicației.

Copilul a fost descris ca fiind într-o stare „gravă, dar stabilă”. Nu se cunosc alte informații despre starea sa de sănătate și despre circumstanțele abandonului său.^[sursa]

Un câine vagabond a salvat o fetiță, impresionând o lume întreagă

Imagini cu presupusul copil rănit au circulat pe rețelele de socializare, multe persoane exprimându-și compasiunea pentru copil.

Autoritățile investighează incidentul, iar fetița va fi plasată într-un orfelinat dacă nimeni nu se oferă să o adopte.

De asemenea, utilizatorii rețelelor de socializare l-au considerat pe câine un erou.

„Câinele are mult mai multă umanitate, bunătate, viclenie și inteligență decât unii mutanți satanici în formă umană”, a scris unul dintre ei.

Ghassan Rifi, un jurnalist din Tripoli, a declarat că bebelușul a fost lăsat într-o zonă nerezidențială unde sunt mulți câini vagabonzi.

„Este posibil ca cel care l-a aruncat să fi vrut să scape de el, lăsând câinii să-l mănânce”. a declarat Rifi, potrivit Arab News. 

Dar, în orice caz, „câinele care l-a luat a fost mai uman decât cel care a abandonat bebelușul”, a mai spus Rifi pe Twitter. 

The post Un câine vagabond a salvat o fetiță nou-născută, care a fost abandonată într-un sac de gunoi appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Foarte mulţi căţei nevinovaţi sunt în pericol în fiecare moment în lumea întreagă. Anual, aproape patru milioane de câini ajung în adăposturi şi circa o treime dintre ei sfârşesc eutanasiaţi. Multe adăposturi sunt neputincioase în faţa supraaglomerării şi a legilor care duc căţeii în faţa acestor destine crunte.

Iar câinele din povestea noastră a fost aproape să trăiască această soartă.

Asociaţia HPHS (High Plains Humane Society) vizitează adăposturile pentru a fotografia căţeii aflaţi în situaţii critice, în vederea adoptării sau salvării lor de la eutanasiere.

Un câine cu lacrimi în ochi a impresionat o lume întreagă

Într-una dintre misiunile lor, cei de la HPHS au ajuns la adăpostul de animale al oraşului Portales, din statul american New Mexico. Acolo au surprins un moment care avea să impresioneze o lume întreagă.

Fotograful a surprins o căţeluşă uitându-se lung de după gratiile cuştii în care se afla, având lacrimi în ochi. Fotografia sfâşietoare a fost postată pe pagina de Facebook a asociaţiei, stârnind emoţii puternice în rândul internauţilor.^[sursa]

Stând cu spatele la perete şi cu lăbuţele pe gratii, căţeluşa avea o privire care trăda o tristeţe de nedescris. Părea învinsă, neputincioasă. De asemenea, lacrimile din ochii săi închegau o imagine de-a dreptul tragică.

Studiile au arătat că patrupezii nu produc lacrimi atunci când sunt trişti. Cu toate acestea, atunci când un lichid le curge din ochi, cel mai probabil înseamnă că ceva este în neregulă. De obicei, câinii scâncesc atunci când sunt trişti.

În ciuda faptului că această căţeluşă nu plângea din cauza situaţiei sale, privirea ei spunea totul. Avea nevoie de ajutor, cât mai repede.

Imaginea a stârnit atâta emoţie, încât în aceeaşi zi în care imaginea a fost postată pe pagina asociaţiei HPHS, sute persoane din întreaga regiune au sunat pentru adopţia căţeluşei.

În cele din urmă, căţeluşa a fost adoptată, iar acum este fericită la o nouă locuinţă. Acea faţă tristă, având lacrimi în ochi, s-a schimbat total. Este minunat atunci când astfel de poveşti dramatice se încheie cu bine!

The post O imagine cu un câine cu lacrimi în ochi, aflat într-un adăpost, a impresionat o lume întreagă appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

În luna ianuarie 1925, locuitorii din Nome, un orăşel izolat din Alaska, s-au confruntat cu o epidemie îngrozitoare de difterie. Şapte oameni au murit în primele zile, alţi 19 se infectaseră, iar alte 150 de persoane intraseră în contact cu purtătorii bolii. Asta însemna mult într-o comunitate care avea în jur de 1.400 de locuitori. Tratamentul se afla la sute de kilometri distanţă, iar căile de transport erau extrem de limitate. Oraşul părea condamnat.

La acea vreme, difteria era o cauză majoră a deceselor în SUA, în special în rândul copiilor. Această boală respiratorie infecţioasă ucisese peste 15.000 de oameni în anul 1921.

Locuitorii din Nome nu aveau la dispoziţie un tratament pentru această boală, iar călătoriile erau aproape imposibil de realizat în contextul unei ierni brutale.

Antitoxina care trata difteria se găsea în oraşul Anchorage. De acolo, trenul era cea mai bună variantă pentru a transporta medicamentul. Cel mai apropiat oraş de Nome, care dispunea de o gară, era Nenana, aflat la circa 1.000 de kilometri distanţă. Călătoria cu sania trasă de câini între cele două oraşe era posibilă, însă un drum obişnuit dura câteva săptămâni. În acest interval, probabil că populaţia din Nome ar fi fost decimată.

Astfel, singurul mod în care tratamentul putea ajunge în Nome, era o cursă tip ştafetă, de sănii trase de câini. Douăzeci de conducători de sănii s-au oferit voluntari, împreună cu 150 de câini, să înfrunte gerul cumplit şi viscolul care sufla necontenit. Traseul a fost împărţit în mai multe etape, iar acest lucru a redus timpul de deplasare la doar puţin peste 5 zile.

Marea Cursă a Îndurării din anul 1925

În prezent, cursa pentru salvarea oamenilor din orăşelul din Alaska este cunoscută ca Marea Cursă a Îndurării sau Goana după Ser din Nome. Eroul acestei curse este Balto, câinele care a condus ultima parte a cursei.

Născut în anul 1919, chiar în oraşul Nome, Balto a fost un Husky Siberian crescut de conducătorul de sanie de origine norvegiană, Leonhard Seppala. În primii ani, Balto nu a ieşit din rândul haitei. Dar acest lucru avea să se schimbe în timpul cursei amintite mai sus.

Epidemia de difterie nu putea lovi orăşelul Nome într-o perioadă mai proastă. Era mijlocul iernii, iar singurele mijloace de transport care puteau ajunge în oraş erau săniile trase de câini, urmând celebrul traseu de curse Iditarod. De obicei, acest traseu era utilizat pentru a aduce corespondenţa din oraşul Anchorage.

Pentru a salva timp, conducătorii de sănii care s-au oferit să transporte medicamentul au pus la cale un plan. Au împărţit cursa pe mai multe fragmente, iar acest lucru a redus dramatic timpul în care medicamentul urma să ajungă în Nome.

Având de înfruntat o vreme înfricoşătoare, cu temperaturi care ajungeau până la -45°C, echipele au pornit la drum pe 27 ianuarie 1925.^[sursa]

300.000 de doze

În acea zi, 300.000 de doze de tratament au ajuns din Anchorage în oraşul Nenana, cu trenul. Flacoanele erau protejate cu pilote căptuşite, iar apoi erau puse într-un cilindru metalic, pentru a le proteja. Fără să stea pe gânduri, primul conducător, Bill Shannon, a pornit la drum cu echipa sa de câini.

Din păcate, Shannon a pierdut doi dintre câini, suferind şi o degerătură la nas. Cu toate acestea, a reuşit să ajungă la următorul conducător, căruia i-a predat serul.

Medicamentul a fost preluat în stil ştefetă, ajungând pe mâinile lui Leonhard Seppala. Acesta avea de parcurs cea mai anevoioasă etapă a cursei. Deja parcursese în jur de 270 de kilometri pentru a prelua medicamentul, având de făcut încă aproximativ 150 de kilometri până la următorul conducător.

Seppala avea în fruntea echipei un câine experimentat, numit Togo, care a condus haita în mod impecabil. Aceştia au traversat Muntele Mic McKinley, predând medicamentul următorului coducător de sanie, ajungând într-un final la Gunnar Kaasen. Acesta din urmă era un prieten de-ai lui Seppala, care conducea o echipă formată din câini aparţinând tot norvegianului, printre care se afla şi Balto.

Câinele Balto, erou pentru un oraş întreg

Înainte de această cursă a vieţii, Balto nu se remarcase cu nimic. Era un câine liniştit şi ascultător. Însă la finalul ultimei etape, care avea o distanţă de aproape 90 de kilometri, Balto a devenit un erou peste noapte.

Vremea era din ce în ce mai rea. Temperaturile nu urcau sub -40°C, iar viscolul făcea ca traseul să nu mai poată fi urmat. Deşi Kaasen nu vedea absolut nimic în faţa ochilor, câinele Balto a tras echipa după el şi a continuat traseul fără încetare.

Pe 2 februarie 1925, Gunnar Kaasen şi echipa sa au ajuns în oraşul Nome, având medicamentul salvator aşteptat de întreaga comunitate. Tratamentul a fost imediat preluat de către medicul din oraş, dr. Curtis Welch, la doar 5 zile de când curajoşii conducători de sănii şi câinii lor au pornit în cursa care a salvat întreg oraşul.

Deşi Kaasen şi Balto au parcurs doar ultima parte a traseului, câinele a devenit un veritabil erou în comunitate. Când şi-a arătat faţa blănoasă pe străzile din micul oraş izolat, un val de bucurie a cuprins oraşul, iar povestea lui Balto s-a răspândit în întreaga lume.

The post Balto, câinele erou care a salvat oamenii dintr-un oraş izolat de la o moarte chinuitoare appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Printr-o mare neşansă, căţelul a căzut într-un canal din oraşul Oakland, din statul american California, şi a rămas blocat cel puţin timp de câteva zile.

Norocul câinelui a fost ca un tânăr explorator urban, pe nume Michael Vargas să dea peste el. Michael obişnuieşte să exploreze locuri prea puţin frecventate în mod obişnuit, în căutarea de zone „perle” urbane nedescoperite sau uitate în timp.

Dar recent, în urma unei astfel de aventuri, Michael avea să descopere ceva ce nu putea trece cu vederea.^[sursa]

Exploratorul a dat peste un căţel căzut într-un canal

Plecat într-o aventură în canalele de scurgere ale oraşului Oakland, unde dorea să surprindă câteva graffitiuri interesante, Michael a auzit la un moment dat un zgomot ciudat venind dintr-un tub.

Imediat, şi-a dat seama că este vorba despre un căţel rătăcit.

Căţelul era blocat şi probabil că nu ar fi ieşit viu vreodată din acel canal dacă nu dădea Michael peste el.

„Inima mi s-a blocat. M-am gândit că nu-l puteam lăsa pur şi simplu acolo. Dacă l-aş fi lăsat, probabil că acum căţelul era mort.”, a povestit Michael.

Neîncrezător şi foarte speriat, câinele a fost ademenit cu un biscuite. După circa o oră în care a încercat să-i câştige încrederea, căţelul a cedat. Michael a reuşit să-l scoată şi l-a dus la veterinar.

Câinele a fost numit Rusty (Ruginit), după culoarea blănii sale.

Michael a decis să-l adopte şi l-a luat acasă. După ce a fost văzut de veterinar, căţelul a urmat tratamentul prescris şi acum este bine. Practic, patrupedul a primit o nouă şansă la viaţă.

Michael spune că Rusty e cea mai de preţ comoară pe care a descoperit-o în explorările sale.

The post Un căţel căzut într-un canal de scurgere a fost salvat şi adoptat appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Unii oameni nu înțeleg dragostea semenilor pentru animale și efortul pe care îl fac unii pentru a-și ajuta prietenii.

În urmă cu ceva timp, o fotografie cu un bărbat cu părul lung care își ținea câinele în apă a făcut înconjurul lumii.

Nu era foarte clar ce se întâmplă în cadru, dar ai fi fost tentat să crezi că acel câine doarme, se odihnește sau, în cel mai rău caz, suferă de vreo afecțiune. Din păcate, ultima variantă este cea corectă.

Aceasta este povestea unui posesor de ciobănesc german care și-a petrecut jumătate de viață alături de acel animal, până când micuțul cățel a ajuns la vârsta uimitoare de 19 ani.

Numele animalului de companie este Schoep, iar stăpânul său este John Unger.

Când Schoep era foarte mic, a fost adoptat de John. Cei doi au trăit o viață frumoasă împreună, fiind cei mai buni prieteni până când animalul a ajuns la 19 ani.

Alături de câinele său bătrân

La momentul respectiv, câinele a dezvoltat mai multe probleme de sănătate, printre care displazie și artrită.

Aceste afecțiuni se reflectau în dureri groaznice de oase pentru blândul animal și, mai mult decât atât, efectiv nu-l mai lăsau să se odihnească.

La o vârstă atât de avansată, astfel de probleme sunt destul de comune pentru un câine, dar acest argument nu însemna mare lucru pentru John.

Din acest motiv, bărbatul a petrecut mult timp în căutarea unei soluții pentru a-i alina suferința prietenului său.

Soluția găsită a fost de a-i ușura presiunea pe picioare ținându-l în apă, pentru perioade mai îndelungate de timp. În acest timp, căţelul se putea odihni liniştit.

În mod evident, nu este deloc ușor să petreci câteva ore în apă, mai ales cât câinele tău doarme. Totuşi, John îşi iubea prea mult căţelul pentru a-l lăsa să se chinuie. Mai ales că știa că nu mai are mult de trăit.

Una dintre acele sesiuni de terapie cu câinele a fost imortalizată de un prieten al lui Unger și postată pe internet. Chiar dacă Schoep s-a stins între timp, imaginea cu cei doi prieteni în apă rămâne la fel de impresionantă.

Priviţi momentul în materialul video de mai jos.

The post Bărbatul care înota în fiecare zi cu câinele său bătrân, pentru a-i alina durerea appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Deşi numărul câinilor fără stăpân a scăzut extrem de mult în ultimii ani, pe străzile din România mai pot fi găsiţi căţei abandonaţi.

Văzând aceste suflete neajutorate, lăsate de izbelişte şi făcând tot ce pot pentru a supravieţui, este cu adevărat trist.

Lily este o căţeluşă în vârsta de circa doi ani, care a învăţat să trăiască pe străzi. La fel ca unui om fără adăpost, şi câinilor le este greu să trăiască astfel.

Observată în timp ce merge după oameni pe stradă

Căţeluşa a fost observată de voluntarii asociaţiei Howl Of A Dog, o organizaţie non-profit din România.^[detalii]

Aceştia au văzut cum căţeluşa urmăreşte oamenii pe stradă, sperând să se împrietenească cu cineva.

Voluntarii au trecut la fapte. S-au apropiat de căţeluşă şi încet-încet i-au câştigat încrederea.

Apoi Lily a fost dusă la veterinar, unde a fost vaccinată şi deparazitată. După vizita la veterinar, salvatorii au dus-o pe Lily la o plimbare.

Se vedea că este uşor confuză, însă părea să ştie în sinea ei că poate conta pe acei oameni. Iar încrederea a dat roade.

În cele din urmă, povestea căţeluşei s-a răspândit în mediul online, iar o familie din Germania a cerut să o adopte. Totul a fost pus la punct de voluntari, iar Lily a ajuns la noua sa locuinţă.

Să sperăm că va avea parte de o viaţă mai bună!

The post O căţeluşă abandonată merge după oameni pe stradă, sperând să-şi facă un prieten appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Totul s-a întâmplat într-o gospodărie din Sălaj.

Căţelul a fost salvat în ultima clipă de câțiva bărbați care au văzut cum locuința este cuprinsă de flăcări.

Fără să stea pe gânduri, oamenii au sărit gardul curții și au mers direct la câinele amenințat de flăcări.

Salvatorul patrupedului este un bărbat angajat la o spălătorie aflată la ieşirea din satul Borla, Florin Porumb, poreclit “Pemi”.

Ajutat de un coleg, Pemi a sărit gardul curții și a mers direct spre câinele despre care știa că este ținut în lanț lângă atelierul care acum ardea ca o torţă.

“Îi stiu pe proprietari, dar şi pe câine – un câine mare, fioros, de care orice om din sat se speria. De data aceasta, însă, câinele era blând, foarte blând. Era speriat la maxim, avea spume la gură, iar din blana lui ieşea deja fum. În timp ce îl eliberam din zgardă am suferit şi eu unele arsuri pe mâini. Nu a contat asta, chiar mi-a fost milă de bietul animal”, a spus Florin Pemi pentru Ştirile din Sălaj.

După ce au salvat câinele, cei doi au chemat ajutoare și au reușit să stingă mare parte din incendiu aruncând găleți cu apă peste flăcări, înainte ca ele să cuprindă întreg acoperișul locuinței.

“Din păcate, nu prea am găsit surse de apă. Am găsit până la urmă un butoi de vreo 100 de litri, de unde am putut arunca apă cu găleţile”, precizează salvatorul.

După aproximativ 15 minute au apărut și pompierii la gospodăria incendiată de la Borla, care au stins în totalitate flăcările.

The post Câine salvat din incendiu, după ce gospodăria a fost cuprinsă de flăcări appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.

Animalele i-au luat urma bătrânului şi l-au găsit într-un desiş, dezorientat şi în imposibilitate de a se mişca.

Poliţiştii au fost sesizaţi de o femeie de 49 de ani, din Craiova, cu privire la faptul că bunicul său, în vârstă de 92 ani, din comuna Afumați, a plecat de acasă și nu s-a mai întors.

Poliţiştii au constituit o echipă de cercetare şi au plecat în teren pentru găsirea bătrânului. Dar bătrânul putea fi oriunde.

Marele noroc al omului a fost faptul că la căutare s-a alăturat şi un poliţist din cadrul Poliției Municipiului Băilești.

Bărbatul se afla în timpul liber şi a vrut să ajute la găsirea bătrânului.

Astfel, şi-a adus cei doi câini de vânătoare, rasa Brac german, campioni la concursurile canine organizate anul acesta la Sibiu şi Ungaria.

Activitățile de căutare s-au desfășurat în Afumaţi şi în extravilanul localităţii.

În final, cu ajutorul celor doi câini, bărbatul a fost găsit pe un câmp din extravilanul comunei Afumaţi.

Bătrânul se afla într-o zonă cu vegetaţie abundentă. Era conștient, însă era dezorientat şi în imposibilitatea de a se deplasa.

Omul a primit îngrijiri medicate de la un echipaj din cadrul Serviciului de Ambulanţă Dolj. Acum este bine şi recunoscător celor doi câini care l-au găsit.

The post Câinii campioni ai unui poliţist au salvat viaţa unui bătrân de 92 de ani appeared first on 101dalmatieni.ro - Poveşti cu şi despre câini.