Saint Bernard este o rasă de câine uriaș, extrem de popular şi îndrăgit.
Probabil aţi văzut filmul Beethoven, în care personajul principal este un câine din această rasă.[info]
Câinele Saint Bernard modern este rezultatul unei selecții dirijate, la care au contribuit în mare măsură crescătorii britanici pe la mijlocul secolului trecut.
Origine
Saint Bernard este un câine de talie mare, având originea în Alpii Elveției, unde a fost utilizat pentru paza gospodăriilor și a turmelor, pentru cărăușie și tracțiune.
A devenit celebru în secolul al XIX-lea fiind folosit, datorită puterii și simțului său remarcabil de orientare, pentru salvarea călătorilor care se rătăceau sau erau înzăpeziți în trecătorile alpine.
Numele îi vine de la trecătoarea Saint Bernard, unde a trăit și cel mai celebru reprezentant al rasei, câinele Barry, care între 1800 și 1812 a salvat 40 vieți omenești și este considerat câinele național al Elveției.
Cainele Saint Bernard din prezent este foarte diferit de rasa clasică din cauza iernilor severe din anii 1816-1818.
Crescând numărul avalanşelor, au fost ucişi foarte mulţi câini care efectuau operaţiuni de salvare. Astfel s-a dus la periclitarea rasei.
Pentru a asigura conservarea rasei Saint Bernard, s-a procedat la încrucişarea cu câini din rasa Terra Nova în jurul anului 1850.
În urma încrucişării s-a pierdut din capacitatea lor de câini de salvare deoarece câinele nu mai rezistă la fel de bine la climatul din Alpi. Blana lungă îngheaţă şi trage câinele în jos.
Aspectul fizic
Saint Bernard este un câine de talie mare, puternic, cu aspect impunător, musculos şi viguros.
Capul este mare, lat, cu un bot scurt, bont, jumatate cât craniul.
Ochii sunt de mărime medie, de culoare căprui închis, iar pielea de sub ochi face cute atunci când este în stare de alertă.
Urechile sunt triunghiulare, de mărime medie, cu vârful rotunjit şi lăsate.
Coada este lungă şi lată, atârnată în repaos, având vârful puţin întors.
Sunt două varietaţi de Saint Bernard: una cu păr mai lung, uşor ondulat şi alta cu păr mai scurt şi aspru.
Ambele varietăţi au blana dublă, cu păr des, care îî protejează împotriva frigului.
Culoarea părului poate fi: roşu cu alb, alb cu roşu sau alb cu zone dungate, toate nuanţele de roşu în puncte.
Zonele albe sunt întotdeauna aceleasi: picioare, vârful cozii, piept, gâtul total sau o parte, o pată pe frunte şi bot.
Hrană Saint Bernard
Proprietarii pot economisi bani dacă îşi hrănesc în mod corespunzător câinele.
Multe exemplare sunt duse la veterinar cu probleme cauzate de modul de hrănire sau din cauza hrănirii necorespunzătoare.
Mâncărimi, pete, infecţii, probleme cu tiroida şi ficatul, sunt doar câteva dintre probleme.
Cât de mult mănâncă un adult din această rasă depinde de mărime, vârstă, metabolism şi mişcarea pe care o face.
Având în vedere mărimea lor şi creşterea foarte rapidă în înălţime şi greutate, aceştia au nevoie de meniuri variate şi diferite tipuri de vitamine.
Dresaj Saint Bernard
Câinii din această rasă sunt excelenţi pentru companie.
Sunt foarte toleranţi cu copiii.
Îşi avertizează stăpânii când cineva se apropie, dar nu sunt deloc agresivi.
Pentru a nu întâmpina probleme la maturitate, asiguraţi-vă că socializează cu toate tipurile de oameni, de la vârstă fragedă şi că este expus la o mare varietate de experienţe si zgomote.
Fiind un câine foarte inteligent, învaţă uşor si repede.
Fiindca sunt mari ca dimensiune, ar trebui să înceapă dresajul de pui.
Un câine indisciplinat poate crea o serie de probleme, mai ales în public.
Asiguraţi-vă, în calitate de proprietar, ca puteţi controla câinele şi că nu vă controlează el.
Dresajul trebuie făcut cu o voce calmă, echilibrată şi iubitoare.
Boli la care sunt predispuşi câinii Saint Bernard
Multi indivizi sunt afectati de displazie de sold sau de cot.
Cancerul la oase s-a dovedit ereditar la această rasă aşa că necesită o atenţie sporită.
Sunt predispuşi la boli ale ochilor.
Mai pot avea epilepsie, convulsii şi o boală la inimă, numită cardiomiopatie dilatativă.
Având în vedere problemele de sănatate pe care le pot întâmpina, aceşti câini pot trăi până în jurul vârstei de 8 ani, dar există şi exemplare care depăşesc vârsta de 10 ani.
